Şi de restu’…

Martie 31, 2010

Iau, zic, taxiu’. De acasă până-n locu-n care m-am dus. Aparatul arată 11 lei… mai pui 2 lei pentru şpagă, ca să nu se uite şoferul urât la tine şi-ţi ies 13. N-am înţeles de c ear trebui să-i dau şpagă şoferului de taxi dar în fine… decât să facă riduri mai bine îi dau 2 lei. Îi întind, deci, cei 100 de lei pe care-i am în portofel. N-are rest. Scoate nevasta 50 de lei. N-are rest. Cobor din maşină să schimb. Evident, nimeni nu are mărunt. Ne scotocim prin buzunare, găsim 8 lei. Îi dau şoferului şi-i explic că nu am mai mult şi n-am unde să schimb. Şoferul, cu aparatul deschis insistă se ne mai plimbăm prin cartier în căutarea măruntului. Plimbare care urma să fie făcută, evident, pe contul meu. Refuz elegant şi cobor din maşină. Sunt înjurat de restul de 3 până la 5 lei, întorc amabilitatea.

Pornesc spre casă… să iau autobuzul, zic. Mă duc la doamna cu cabină şi cer 10 călătorii, să fie rotund. Îi întind 50 de lei… n-are rest. Cum nu aveţi rest?! N-am rest. Adică am, de câte 1 leu şi 50 de bani, dacă vreţi vă dau aşa. Nu, mulţumesc… iau de la staţia următoare. E vreme frumoasă, merg pe jos la staţia următoare. Cabina închisă. “Revin în 10 minute: 18:50-19:00”. Cam cât d-un pipilică. 19:05… hai că-i frumos, iau de la prima. La prima, toneta nu mai este… aflu că s-a mutat după colţ. La colţ, în geamul cabinei “Nu avem curent”. Hmm… nu vreau current, aş dori să cumpăr bilete de autobuz. În zadar, în lipsa curentuli doamna din cabină sucombase. Afară e frumos… iau autobuzul în spranţa că voi rupe dinţii unui controlor. Nu s-a urcat niciunul.

Avem 50, respectiv 100 de lei… ne e foame şi intrăm într-un restaurant “La Mama”, nu dăm aici numele restaurantului pentru a nu face reclamă. Mâncăm câte o ciorbă. Bună. Nota de plată 32 de lei. Dăm 100… să facem rost de mărunt. Vine restul, 53 de lei. Cer să mi se recalculeze. Mi se recalculează. Din greşeală îmi aduseseră restul altcuiva… şi ca dracu, acel altcineva nu plăstise cu o hârtie de 500. Aşa sunt eu ghinionist.