Alternativă nulă

Revin cu episodul doi: Remus Cernea.

Remus Cernea este un alt eventual candidat la Preşidenţie, cu şanse ceva mai bune decât Nati Meir de a ajunge pe buletinul de vot. La prima vedere domnul Cernea reprezintă alternativa de stânga la cei care contează dar ne-au plictisit. Desigur, nici domnia sa nu a înţeles încă dacă este socialist sau anarhist, dar asta e destul de puţin important în acest comentariu.

De un lucru însă am reuşit să mă conving după doar câteva minute de observare a personajului: nu e zdravăn la cap! şi nu zic asta cu sensul de „nebunaticule!”, ci pe bune. Nu e zdravăn la cap.

Îşi anunţă candidatura la Preşedinţie în fraza următoare celeia în care afirma că a cerut azil politic în SUA. Simbolic. Tati, eşti OK?

Pe lângă asta, Remus Cernea uită că trăieşte într-o ţară în care populaţia se declară respectiv pronunţă 90% ortodoxă şi 80% împotriva homosexualităţii. Ce relevanţă are asta? Remus Cernea este unul dintre iniţiatorii petiţiei pentru înlăturarea icoanelor din şcoli şi un susţinător al „drepturilor” minorităţilor sexuale. Păi dacă tu te poziţionezi contra a 80-90% din posibilii alegători, chiar considerând că ai avea dreptate în ceea ce spui, nu înseamnă că eşti puţin dus? puţin mai mult?!

Şi în final, dacă ai ajunge Preşedintele unui popor ale cărui valori morale le dispreţuieşti făţiş… de ce ai vrea asta? Ştiu eu unii care au reuşit, dar parcă nu au sfârşit bine.

Sigur, îmi place băiatul, este roaker d’al nostru, este tânăr, vrea (nu se ştie exact ce), dar cam atât. Are faţă de preşedinte? Are. Da, are faţa preşedintelui pe care mi l-aş dori, a celui alturi de care aş ieşi în lume cu mândrie. Din nefericire însă nu mă pot mulţumi, în cazul Preşedintelui, doar cu aspectul fizic. La EBA merge, la Cernea nu.

Remus Cernea este unul dintre oamenii care reuşesc să mă pună în încurcătură. Nu reuşesc să-mi dau seama ce-o fi în capul lui. Am înţeles că pe la 12 ani a fost campion municipal de şah. Am şi eu un vecin de scară mare şahist, nici ăsta nu-i chiar la casa lui. Sper ca cererea de azil să-i fie aprobată. Dar nu politic.