Au primit ce-au meritat

ianuarie 22, 2012

Comision vanzare flota – 1 milion de dolari. Vila RAPPS in str. Mihaileanu – 17 mii dolari.  Bucuria de iti bate de joc de fraierii care te-au votat – de nepretuit.

N-am fost nicicand un fan al lui Basescu. L-am votat o singura data in 2004,  luat de valul „Sa nu iasa Nastase ca ne nenoroceste!”.  Dupa cateva luni doar mi-am dat seama cu cine am de a face si am realizat ca am dat-o in bara. Am votat apoi impotriva lui si la referendumul de demitere si la alegeri in 2009.  Vorba aia: „Ma inseli odata esti o javra ordinara, ma inseli de doua ori sunt un dobitoc notoriu.” Era prea tarziu si deja m-am resemnat cu al doilea deceniu pierdut ( primul a fost tovarasul Ilici cu cele doua mandate jumate).

Iliescu a fost exponentul societatii romanesti la vremea lui, simbolul fostilor comunisti care latrau ca nu isi vand tara (pana la urma au dat-o gratis cui le-a dat spaga mai grasa) si carora le placea sa doarma la serviciu pe banul statului avand o greata cumplita de munca la privat (huo burghejii, mosierii, iesploatatorii clasei proletare).

Intre timp societatea romaneasca s-a mai schimbat ajungand la un alt numitor comun numai bun de pus la Cotroceni. Basescu e fara indoiala presedintele perfect pentru nenumarate specimene involuate in anii tranzitiei.

– Cocalarul de bani gata ai carui parinti au adunat spagi si au dat tunuri o viata intreaga sa ii ofere odraslei abonament la Bambu si un BMW X5 care sa il fereasca de pericolele din trafic (babe furioase pe trecerile de pietoni,  soferi fara „skill” care nu stiu sa accelereze peste 80km/h in oras, amarati care conduc masini ieftine si au tupeul sa iti ceara sa le cedezi prioritate). Voteaza Basescu ca e „cul” si face „ce vrea muschii lui”.

– Smenarul de cartier care spera sa ajunga la X5 dar conduce un Ursulet din 92 in care urla maneaua. N-are loc de munca  (nici chef de munca) dar „se descurca”. Si voteaza Basescu ca „are sange sa le-o zica gaozarilor si tigancilor imputite”, „sa stie cine e sefu’ la noi la C.A.P”.

– Pitzipoanca de ocazie, mereu la vanatoare de portofele ambulante. Nu are preferinte politice dar se pliaza rapid la cele ale sponsorilor ei (din categoriile de mai sus). Plus ca ar vrea sa fie o Udrea sau macar sa aiba succesurile Lenutei Basescu („Ce cluburi tre sa aibe la Bruxelles acolo fataa!”).

Etc, etc, etc … si cel mai amuzant e ca acestia nu realizeaza ca idolul lor ii batjocoreste si umileste in fiecare zi.  Iar ei il aplauda si il voteaza iar.

Din pacate aceste specimene involuate se inmultesc, progreseaza, capteaza atentia si infecteaza intreaga societate.  Din aceasta infectie apar evident si bubele : Basescu, Boc, Udrea…


N-o vor face…

ianuarie 22, 2012

La 22 de ani, toţi compromişi. Iar dacă cineva speră că se vor simţi şi-şi vor schimba atitudinea, ei bine, n-o vor face. N-o vor face pentru că sunt nesimţiţi, iar nesimţiţi fiind… nu se vor simţi.
Vă încurajez să citiţi o bucată din scrisoarea adresată de mareşalul Ion Antonescu liderilor politici ai anului 1942. Desigur, contextul era altul, caracterul politicianului însă…

<< Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept?
Ce reprezentaţi în această ţară, dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari. În mai puţin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, aţi prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această răspundere.

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre politice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile ministeriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, aţi dus ţara la catastrofa din 1940. Staţi faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depănaţi cu corectitudine, pas cu pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa naţiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; răsfoiţi toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu Viitorul şi cu ziarele jidoveşti pe care se sprijinea naţionalistul domn Maniu şi vă reamintiţi: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate aţi făcut; cum v-aţi calificat singuri şi cum v-a calificat naţia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; „falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; „luări de comisioane” la toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contingentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statului”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când eraţi în opoziţie dirijaţi ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoastră şi ale jidanilor din ale căror consilii de administraţie – mari şi mici – făceaţi parte, iar de pe fotoliile ministeriale încurajaţi şi favorizaţi, acopereaţi şi muşamalizaţi afacerile lor şi ale d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care – ca totdeauna când vă găsiţi în opoziţie – sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care naţia le ţine numai în dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; introducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scandaloase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care l-am plătit atât de scump şi pe care naţia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi. >>

Tot textul scrisorii la: http://daciamedia.blogspot.com/2010/06/ion-antonescu-scrisoare-de-raspuns.html


Poate am eu ceva…

iunie 29, 2011

de le pățesc pe toate. Casa RATB – Lujerului. Încarc 10 călătorii. Dau 50 de lei.
– Mărunt nu ai?
– Nu.
– A… că eu nu prea am…
– …
Primesc cardul și o mână de bani. Bancnote și monede. N-am obicei, dar la RATB număr. 32 de lei în loc de 37.
– Mă iertați, trebuie să îmi mai dați 5 lei.
– Păi nu ți-am zis că nu prea am mărunt?!
– … ?!😮
– Hai, uite… mai ia-i și pe ăștia (5 hârtii de 1 leu).
– Doamnă, sunt uimit și foarte, foarte speriat.
–😮 ?!


La securitate

februarie 11, 2011

1987, Cluj, Directia Securitatii Statului …

– Asculta ma acilea, zise plutonierul vizibil nervos. Stii de ce te-am chemat?
– Nu tovarasu’ plutonier, raspunse Emil cunoscut si sub pseudonimul de informator Piticu.
– Pai ma baiatule de vreun an incoa’ scrii numai’ prostii in notele astea pe care le trimiti Securitatii. Ia te uita, in luna mai ai scris ca vecinu’ Costel Amariei procureaza cateva cutii cu alune saptamanal…
– Da tovarasu plutonier, asa e …
– Taci ma cand vorbesti cu mine ca ma inervezi … adica tu crezi ca pe Securitate o importa de unde isi procureaza Amariei alunele? Alt iexemplu, in luna iulie anul curent ai scris ca varul tau Vasile si-a facut rost de blugi si de o caseta audio cu Madonna …
– Da tovarasu plutonier, l-am intrebat de unde le are sa deconspir toata filiera…
– Ba tu esti prost sau te prefaci, n-auzi ma ca nu ne importa de unde isi importeaza var-tu blugi si muzica? Aici la Securitate noi ne preocupam de chestiuni importante, cotrobaim dupa dusmanii poporului, dupa agenturili capitaliste cum zice tovarasu Ceausescu… si tu vii cu notitele astea la mine? De acu’ incolo schimbam foaia sa stii…
– Cum adica tovarasu plutonier? intreba speriat Emil.
– Uite asa, o sa scrii despre dezidenti politici! De iexemplu colegu tau de la institut, inginerul Popescu, ce stii de el? Ce face in timpul liber?
– Nimic interesant, merge la biblioteca, la teatru uneori…
– Asta ne indica in mod nedubitabil ca e un element dusmanos al societatii noastre proletare si mai ales ca are inclinatiuni burgheze. Ai vazut ce citeste de obicei?
– Filozofie si beletristica…
– Belitristica zici, asta suna asa cu cu razboi, cu arme … deci pune la cale ceva banditu’.
Bine tovarasu Emil, semneaza acilea notita asta si trimitem noi baietii sa il cheme la o ancheta sa vedem in ce scop se ocupa cu belitristica si mai ales pe cine vrea sa beleasca! Ai vazut ca se poate daca iti dai interesele? Hai mars de aici si baga la cap, fii cu ochii pe dezidenti!


Covrigul

ianuarie 13, 2011

Covrigărie în Piața Romană, vinde un singur fel de covrig la 1 leu bucata. Întind 1 leu. Mă întreabă ce doresc. Mă uit ca boul. Se uită ca vaca. Întreb dacă mai vinde și altceva înafară de covrigi. Îmi răspunde că nu. Cer un covrig. Îmi dă. Mulțumesc. Îmi urează poftă bună.


Un film adevarat despre un erou adevarat

decembrie 9, 2010


In anii 50. In Romania. Niste barbati. Luptau. Sa tina in viata. Speranta.

Simplu si direct. Fara efecte speciale de Hollywood, fara mizerii corecte politic, fara menajamente. In schimb cu un scenariu bine scris, cu un erou real – Ion Gavrila Ogoranu, filmul „Portretul luptatorului la tinerete” prezinta rezistenta anticomunista din muntii Fagaras a unui grup de legionari. Da, din pacate pentru toti cei care au contestat filmul, au depus plangeri si memorii, au lansat acuze de antisemitism, atat Ogoranu cat si camarazii lui erau legionari.

Dar inainte de a fi legionari erau niste oameni care au renuntat la absolut tot ce aveau pentru a lupta impotriva comunismului. Pe parcursul filmul ii vezi indurand foamea, frigul, ranile, le vezi parintii si fratii batuti si torturati de securitate, ii vezi haituiti de militie si armata, ucisi fara macar o umbra de judecata. Nu e un film usor de vazut, sunt multe scene violente, realitatea cruda a „interogatoriilor” securitatii dar e un film care trebuie vazut pentru a intelege pe deplin monstruozitatea comunismului. E un film cu eroi, dar e si un film cu lasi, cu turnatori si cu criminali.

In cea mai buna replica a filmului, adresandu-se unui camarad care isi pierduse speranta si il intrebase daca ii e frica, Ogoranu spune: „Stii de ce mi-e frica? Intr-o zi, cand copilul meu o sa fie mare si cand vremurile or fi altele, o sa ma intrebe: Tata, ce-ai facut tu in toti anii aia? Si eu n-o sa pot sa ii raspund. De asta mi-e frica. Atat!

Sunt curios ce ar raspunde la aceasta intrebare parintii celor care s-au grabit sa ii acuze pe producatorii filmului ca glorifica un legionar! Un legionar da, dar un om care a sacrificat totul in antiteza cu „democratii” care au trait o viata intreaga slugarind cu umilinta un regim criminal.


Fernando de la DaciaPlant

noiembrie 12, 2010